Suntem o naţie de furioşi. Dincolo de faptul că suntem un popor de licenţiaţi, analişti, comentatori, artişti, bloggeri (hai, hai, comentaţi!), mai pe scurt -de gânditori -suntem furioşi rău!
Şi ne place să ne exprimăm furia la nivel verbal (nu am zis oral, ca să nu ziceţi că gândesc pervers)! Mai trist e că nu mai suntem deloc originali: dacă ne supără ceva sau cineva, fie ne căcăm pe/în ce ne-a supărat, fie ne băgăm organul în (aici e numai “în”, dar putem să fim originali şi să ne băgăm “pe”dc ne ţine).
Acum, nu zice nimeni să nu-ţi bagi, dar sunt numai oameni care asta fac! Ori nu ştiu alte cuvinte, ori pentru ei ăsta e un panaceu, ori nu au alt hobby.
Nu ne referim la oamenii deştepţi care refulează şi o dau pe cinstirea organelor. La ăia (cum ar fi badpitzi, de exemplu), care mai ştiu şi alte cuvinte decât p..a (nu scriu, că mi-e ruşine…). Şi care au citit Povestea poveştilor(da, sunt fan Ion Creangă, d-aia pomenesc numa’ de scrierile lui. Şi care e problema?! Vă ofticaţi?!) şi ştiu că e un cuvânt care, alături de alte cuvinte româneşti (că limba română are mai multe cuvinte, chiar dacă avem impresia că nu-i aşa şi ne esprimăm în engleză, că suntem culi), poate duce la veritabile metafore şi hiperbole.
Nu, vorbesc strict de jmecherii ăia care stau veşnic cu scobitoarea între dinţi şi care s-au născut supăraţi. Cu ăia nu ai cum să te cerţi, că ei folosesc, în 90% din cazuri numai un substantiv şi două verbe asociate (uşor, că nu v-am jignit încă). În rest nu au nevoie, fiindcă vorbesc în onomatopee şi interjecţii –hoooo, că nici acum nu v-am jignit !
Neamule, şi e plictisitor să auzi aceleaşi două versuri de fiecare dată: “Îmi bag p..a în tine, familie, cavouri, etc”, respectiv: “Să-mi sugi…”. Dacă tot ne înjurăm, hai să o facem original!
Da’ nu se poate, că nu ai cu cine, că trebuie să le ţii o lecţie despre limba română, să-i asculţi dacă au învăţat cuvintele din vocabular…Şi durează, şi-ţi trece chefu’ de-a te porcăi.
Oricum, pe bărbaţii (mai précis, purtătorii de organ, dar să zicem că sunt bărbaţi) din această categorie i-aş mai înţelege că trebuie să folosească şi ei cumva instrumentaţia din dotare, da’ ce să ne facem cu donşoarele care îşi bagă mai abitir ca domnii. Ori e o frustrare că ele nu au ce să-şi introducă (picioarele şi le mai bagă numa’ ăia de la grădiniţă şi pocăiţii, fatah!), ori de fapt se referă la organu’ lu’ iubi al loooor, pe care, când îl lasă ei să se odihnească, îl bagă ele în tură. Apropo, fetele, vedeţi pe unde băgaţi podoaba lu iubi, că dup-aia ziceţi că v-a înşelat nenorocitu’!
Eu cred că ştiu care o să fie primul cuvânt pe care o să-l zică plozii ăstora şi mi-e teamă că o să fie şi singurul în română, că la gradiniţă învaţă direct engleza (nu, frate, nu sunt patriot, nici descendent al lui Pruteanu, da’ suntem prea multe vedete care ne scremem în engleză).
Pe voi, ăştia, cercopitecilor, v-aş trimite să vedeţi: http://www.youtube.com/watch?v=bNoOusfqwMM, da’ nu vreau să vă obosească, virgulă, chestia aia pe care o purtaţi în cutia craniană.
